Oltchim Rm. Valcea a fost invinsa pe teren propriu de Buducnost Podgorica la 10 goluri diferenta, scor 24 – 34, in grupa principala a Ligii Campionilor. Pana in minutul 12 publicul valcean care a umplut pana la refuz Sala Sporturilor Traian era in extaz: chimistele conduceau cu 8 – 6 si, chiar daca jocul mai scartaia pe alocuri, nici evolutia muntenegrencelor nu anunta iuresul care urma sa vina. Din acel moment ceva s-a intamplat in jocul Oltchimului, poarta n-a mai tinut semn ca, nu-i asa, si statuile mai mor cateodata, linia de la 9 m, exceptandu-le pe Jovanovici si partial Meiorosu a fost sub asteptari, iar pivotul si extremele, ca si inexistente. Radu Voina si Aurelian Rosca au incercat sa le trezeasca pe jucatoarele lor cerand time-out-urile de rigoare, dar nimic nu s-a schimbat in jocul echipei noastre si, mai ales, in cele intamplate pe tabela de scor, tabela care, necrutatoare, ne arata la un moment dat diferente neverosimile: 8, 10, 12 goluri in avantajul muntenegrencelor. Surprins si el de proportiile scorului, sau poate incercand sa mai indulceasca durerea spectatorilor, antrenorul oaspetelor si-a permis ca in utimele 10 minute ale meciului sa introduca pe teren jucatoarele sale de rezerva, astfel ca diferenta finala a ramas la 10 goluri, scor 24 – 34. Aceasta este una dintre cele mai umilitoare infrangeri ale Oltchimului pe teren propriu, de altfel este si cea mai drastica din istoria clubului in Liga Campionilor. Ce-i drept, in sezonul ’92 – ’93, Hypobank ne-a umilit cu scorul de 30 – 17, dar atunci intrecerea campioanelor se numea Cupa Campionilor Europeni si nu Liga Campionilor asa cum este acum. Din nefericire, din lotul formatiei noastre e greu sa remarci pe cineva, poate doar pe interii Jovanovici si Meirosu, echipei valcene lipsindu-i tocmai armele cu care a rapus atatea echipe in Europa: atitudinea si forta grupului. Infrangerea este una foarte dureroasa. Atat si nimic mai mult. Fetele noastre sunt in continuare in grafic pentru a se califica in semifinalele Ligii Campionilor, probabil de pe pozitia a II-a, acolo unde ar urma sa intalneasca, asa cum se prezinta lucrurile in cealalta grupa, pe unguroaicele de la Gyor. Adica exact adversarul pe care doreau sa il evite. Pana atunci mai este mult, iar prezenta alaturi de echipa a Cristinei Neagu va da mult mai multa consistenta liniei de 9m si, in fond, daca vrei sa te califici in finala, acesta fiind de altfel si obiectivul clubului, trebuie sa treci de orice adversar pe care il intalnesti in penultimul act, fie el si Gyor. Sus capul fetelor, nu s-a intamplat nimic! Ati pierdut doar o batalie, razboiul continua!